Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) prin directiva Nr 806/CE din 1995 a statuat integrarea terapiilor alternative, complementare si Extrem-Orientale (Acupunctura si Moxa) in medicina alopata, in programul international cu deviza “Sanatate pentru toti”, program care s-a prelungit pana in prezent.

Actiunea acupuncturii se realizeaza prin stimularea (mecanica, termica, electrica, optica, etc) unor zone cutanate punctiforme – puncte de acupunctura (AP), acupuncte sau “punctele active ale pielii” – raspandite pe suprafata invelisului cutanat la nivelul a 14 linii, denumite in mod conventional meridiane, 12 meridiane pereche si doua impare, dispuse in axul longitudinal al corpului. Numele  chinezesc  al  metodei  este  TCHEN  TSIOUFA  sau  Metoda  acelor  si  Moxa.  Primul  tratat  despre  care  s-au  pastrat  dovezi  scrise  este  NAN JING  sau  Tratatul  Problemelor  Dificile.  Acesta  a  fost  elaborat (dupa MORAND, J. 1979)  de  PIAN  QUE (cca. 420 i.ch.).  In  perioada  3000-2000

i.ch.  se  concretizeaza  Teoria  celor  5  elemente,  iar  fenomenele  fiziologice  sunt  explicate  prin  raportul  dintre  cele  doua  elemente  contrare YANGYING.  Tratatul  care  combina  aceste  elemente  si  le  imbina  cu  NEI JING  a  fost  elaborat  la  Academia  JIXIA  din  Regatul  QI.

 In conceptia traditionala, extrem-orientala, meridianele sunt legate functional de principalele organe interne sau functii ale organismului, purtand energia acestora. Punctele active sunt localizate pe traiectul meridianelor si poarta diferite denumiri simbolice, fiind in numar de cca. 360 la care se adauga un numar de inca 300 puncte cu localizare in afara meridianelor traditionale (AP extrameridian). Profesorul Bossy defineste meridianele ca “linii imaginare” care leaga un anumit numar de puncte ce pot avea anumite relatii intre ele si cu un anumit viscer.

Diagnosticul M.T.E.O (Medicina Traditionala Extrem Orientala) se bazeaza pe un sistem diferit de cel al medicinii alopate, avand un numar relativ restrans de parametrii care sunt examinati prin interogatoriu, observatie, palpare, auscultatie, etc. Diferenta fata de sistemul medical vestic (alopat) consta in faptul ca M.T.E.O. se refera la un diagnostic dinamic, functional si imaginativ, structurat pe baza conceptului de sindroame ale organelor Zang Fu. Deoarece medicina moderna abordeaza diagnosticul din punct de vedere al fiziologiei si fiziopatologiei stiintifice, exista o perspectiva complet diferita de abordare a omului sanatos si a celui bolnav. Armonizarea si apropierea acestor abordari s-a putut efectua numai prin introducerea metodelor moderne, stiintifice, de investigatii in acupunctura. Tehnicile moderne permit obiectivarea fenomenului acupunctural, detectia si selectia precisa  si reproductibila a punctelor utilizate terapeutic, precum si alegerea unui procedeu de stimulare optima.

Studii randomizate, unele dublu-orb controlate, conform standardelor celor mai exigente pe plan international au demonstrat eficienta clinica a acupuncturii si a tehnicilor conexe si au pus in evidenta complexele mecanisme de actiune. Acupunctura, Electroacupunctura, Laseracupunctura si alte tehnici conexe, sunt prezente in bazele de date oficiale apartinand Departamentului de Stat al USA pentru Sanatate si Servicii Umanitare, Institutului National de Sanatate si Librariei Nationale de Medicina din USA  cu peste 9.800 citatii.

In Uniunea Europeana, Medicina Complementara (Acupunctura, Homeopatie, Fitoterapie), intruneste o medie de peste 28% din cerintele publicului consumator de servicii de sanatate, fiind curent utilizata intre 8-42% din totalul populatiei (variatii in functie de tara si structura populatiei). Practica

Medicinii Complementare este limitata la medicii, in multe state componente a UE, iar in tari ca Austria, Cehia, Danemarka, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Slovenia, Anglia, Societatile de Asigurari de Sanatate acopera aceste tehnici medicale.

In  Romania,  Acupunctura  a  fost  introdusa  de  catre  medicii  Bratu  Ion (1910-1996)  si  de  Dragomirescu  C.  inca  din  1930. Dr. Bratu a efectuat o analiza a acupuncturii traditionale si a definit limitele pe care aceasta practica le poate avea in clinica. A studiat modificarile biologice care apar sub efectul acupuncturii si a efectuat printre primii in lume studii asupra rezistentei electrice cutanate.

Dr. Nicolae Vatamanu a publicat primele lucrari cu specific MTEO si Acupunctura intre 1934-1937.

In anul 1958, Ministerul Sanatatii a admis oficial acupunctura ca metoda de tratament.

In anul 1959 s-a creat primul serviciu experimental de acupunctura la Policlinica Coltea, condus de catre Dr. N. N. Gheorghiu si Dr. Cristea Dragomirescu.

Tot in anul 1959 s-a infiintat la Bucuresti, Cercul de Acupunctura al U.S.S.M., transformat ulterior in Sectia de Acupunctura.

De mentionat este faptul ca Acupunctura in Romania a parcurs etapele de la Cercetarea si Fundamentarea Stiintifica la aplicatiile practice, terapeutice. Sub acest aspect Scoala Romana de Acupunctura s-a bucurat de recunoastere nationala si internationala inca de la inceputuri.

Intre 1957-1968, I. Bratu, Prof. Dr. N.N. Gheorghiu, C. Dragomirescu, au publicat lucrari priviind bazele electrofiziologice si humorale ale acupuncturii.

In anul 1974, Dumitru Constantin si M. Marcus au realizat in premiera, o amigdalectomie cu anestezie prin Acupunctura.

Incepand din anul 1979, Prof. Dr. G. Litarczec, a pus bazele stiintifice si a realizat metode originale pentru analgezia si electroanalgezia acupuncturala.

1967. I. Targoviste a obiectivat relatiile functionale intre unele puncte active si organele interne inca din 1967. A demonstrat eficienta acupuncturii in arteriopatii (1967), in stimularea pancreasului endocrin (1975) si in terapia hipertensiunii arteriale (1971). C.I. Targoviste a studiat proprietatile electrice de suprafata (1970-1985), a elaborat impreuna cu S. Pruna tehnici electrofiziologice cu aplicabilitate in acupunctura si a realizat tehnica numita electroacupunctograma (1974).

Dumitru Constantin considera Acupunctura o veriga si o sursa de reala valoare in cunoastere, realizeaza lucrarea de doctorat: “Valoarea terapeutica a acupuncturii  in patologia Sistemului Nervos”, care consacra rolul sistemului nervos vegetativ in efectele acupuncturii, formuleaza conceptul de “electroreglare (1974)” prin acupunctura, defineste conceptul de homeostazie electrica si informationala, elaboreaza testul receptivitatii subiectilor la acupunctura, inventeaza un aparat de bio-alfa acupunctura iar in 1982 descrie configuratia functionala a punctelor de acupunctura.

1. Bagu initiaza in 1979 evidentiaza meridianele de acupunctura cu radiotrasori.
2. Bratila a dezvoltat tehnici de investigatie moderna in acupunctura. De remarcat , tehnici originale de marcare cu trasori radioactivi a punctelor si meridianelor de acupunctura (1987-1989), experimente de citochimie si microscopie electronica pentru evidentierea fenomenului acupunctural (1984-1987), termografie de contact (1987-1988), psihoteste MTEO – impreuna cu psiholog A. Cambosie (1989-1994), Determinari de pattern electrodinamic al acupunctelor – impreuna cu C. Moldovan (1993-1999), tehnici electrografice – impreuna cu C. Moldovan si I. Mamulas (19951997), metode de diagnostic computerizat in acupunctura (1990-1993). Dr. F. Bratila este initiatorul si promotorul Centrului National de Acupunctura si Homeopatie din Bucuresti.

Alti medici cu realizari deosebite in Acupunctura au fost: P. Barbulescu, C. Raut, V.S.Popa, D. Popovici, T. Caba, S. Ciuca, H. Vasilesu, C. Golovanov, Moraru V., G. Varlan, T. Craciun.

Din noua generatie de cercetatori si practicanti ai acupuncturii:

Dr. Corneliu Moldovan – studii pilot privind mecanismele energetice si fenomenul acupunctural in cancer (1982-1988), sistem computerizat pentru termografie digitala de contact multisenzor in acupunctura (sistemul ACUTERM -1981), Sistem computerizat pentru Laser-Electro si Ultrasonostimularea acupuncturala PULSAR 2000 (1988-1989), sisteme computerizate pentru laseracupunctura (1993-1997), sisteme imagistice electrografice in electroluminiscenta (1987-1989), Imagistica Electrostatica de Suprafata (1995-1997), sisteme de prelucrare a imaginilor functionale ale acupunctelor (2000), studii clinice standardizate in acupunctura sub indrumare Academiei de Stiinte Medicale (1995-2001), concepte informationale in biofizica acupuncturii, dezvoltare sistem de reflectanta laser a punctelor de acupunctura; dezvoltare proiecte de cercetare privind stresul si medode ale medicinii complementare si alternative.

 Fiz. Ioan Mamulas – coautor la procedeul electronografic (1978), biofizica acupuncturii (1989-1998), modele matematice si statistice in abordarea fenomenului acupunctural, ipoteza solitonilor in acupunctura (1996-1998).

 Dr. D. Nemes – studii privind integrarea acupuncturii in tehnicile de recuperare conventionale (1993-2000), studii clinice privind eficienta tratamentului acupunctic in bolile reumatismale cronice si in spondiloartropatii (1997-2002).

 Dr. R. Patru – studii privind asocierea acupuncturii, homeopatiei si fitoterapiei in metodele conventionale de tratament si recuperare in reumatologie.

Primul Simpozion National de Acupunctura a avut loc la Bucuresti in 1973, ultimul, al XXVI-lea Congres National de Acupunctura cu Participare Internationala, a avut loc in anul 2019 la Bucuresti.

 In 1977 s-a desfasurat la Bucuresti primul Congres International de Acupunctura si Tehnologie Aplicata.

Societatea Romana de Acupunctura (S.R.A.)

Bazele S.R.A au fost puse in anul 1937 iar recunoasterea oficiala s-a produs in 1959 din partea USSM si a Ministerului Sanatatii. In 1990 Societatea s-a reorganizat pe noi baze, ea devenind exponenta practicantilor medici – acupunctori din Romania si un for consultativ pentru Ministerul Sanatatii si al Familiei si pentru Centrul de Perfectionare a Personalului Medical Superior, in cea ce priveste practica acupuncturii, stabilirea competentelor in acest domeniu, reglementarea procesului educational si de cercetare stiintifica.

 Din anul 2014 S.R.A s-a reorganizat sub forma Asociatiei Societatea Romana de Acupunctura si Medicina Integrativa (S.RA.M.M.I.)

S.R.A.M.M.I. reprezintata interesele membrilor ei in relatiile cu autoritatile romane, stabileste contacte si legaturi profesionale cu Societatii similare internationale, stimuleaza si promoveaza metodele si tehnicile moderne in acupunctura, se preocupa permanent de cresterea gradului de cunostiinte ale membrilor sai, a editat Revista de Acupunctura, organizeaza simpozioane, congrese si mese rotunde nationale si internationale, participa la acreditarea practicantilor medici straini in Romania.

Societatea S.R.A.M.M.I. este membra a ICMART (International Council of Medical Acupuncture and Related Techniques), for international de specialitate care cuprinde 90 de societati nationale si a WFAS (World Federation of Acupuncture and Moxibustion Societies

Dupa 1990, S.R.A./ S.R.A.M.M.I. in colaborare stransa cu Centrul de Perfectionare Postuniversitara a Medicilor a organizat structura competentei (atestatului) in Acupunctura.

Practica acupuncturii este permisa in Romania conform normativelor in vigoare numai medicilor specialisti care au absolvit 3 cicluri de pregatire si au sustinut un examen de competenta.

Formarea postuniversitara continua sau sustinerea cursurilor pentru obtinerea competentei in acupunctura este efectuata numai de catre medici  specialisti care au absolvit cursurile de formare de formatori organizate de catre Centrul de Perfectionare Postuniversitara si care au o experienta clinica, stiintifica si educationala  sustinuta si dovedita.

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate pe baza documentatiei furnizate de S.R.A. si Centrul National de Acupunctura si Homeopatie Bucuresti  a acreditat inca din anul 1999 competenta in acupunctura  si a stabilit periodic serviciile care pot fi decontate de catre medicii acupunctori.

Procedeele de stimulare acupuncturala practicate, in prezent, pe plan international si in Romania sunt:

1. Acupunctura cu ace de otel sterilizabile (de diferite dimensiuni) sau de unica intrebuintare sau “a demeur” si tehnica multi ac (“fleur du prunier” sau “seven stars).
2. Auriculopunctura (ace de otel inoxidabil, ace a demeur, micro bile de otel, mini magneti, electroauriculopunctura, laserauriculopunctura).
3. Moxibustia (Moxa pe acul de acupunctura, Moxa de contact, direct sau indirect cutanata).
4. Craniopunctura (ace de otel inoxidabil, ace a demeur, micro bile de otel, mini magneti), Mano si Pedopunctura (ace de otel inoxidabil, ace a demeur, mini magneti, electroacupunctura, laseracupunctura, termopunctura).
5. Laseracupunctura (Laserstimularea acupuncturala de Joasa si Infrajoasa Energie: Laserpunctura, Laserscanning-ul acupunctural).
6. Electroacupunctura (Electroacupunctura pe acul de otel inoxidabil, Electropunctura percutanata cu electrozi de contact, TENS [Trans Electric Nerve Stimulation] – ul Acupunctural).
7. Termostimularea Acupuncturala       (electrotermica,     infrarosii     sau fotostimularea).
8. Magnetostimularea acupuncturala (electromagneti, magneti ferici, magneti ceramici).
9. Stimularea Electro Magnetica Pulsata
10. Biorezonanta Spectrala (MORA therapy, Vegatest theraphy, BICOM therapy, Colortherapy, etc).
11. Ultrasonostimularea Acupuncturala.

Studii randomizate, unele dublu-orb controlate, conform standardelor celor mai exigente pe plan international au demonstrat eficienta clinica a acupuncturii si a tehnicilor conexe si au pus in evidenta complexele mecanisme de actiune. Acupunctura, Electroacupunctura, Laseracupunctura si alte tehnici conexe, sunt prezente in bazele de date oficiale apartinand Departamentului de Stat al USA pentru Sanatate si Servicii Umanitare, Institutului National de Sanatate si Librariei Nationale de Medicina din USA  cu peste 16.000 citatii.

In Uniunea Europeana si S.U.A, Medicina Complementara (Acupunctura, Homeopatia si Fitoterapia), intruneste o medie de peste 60% din cerintele publicului consumator de servicii de sanatate, fiind curent utilizata intre 20-50% din totalul populatiei (variatii in functie de tara si structura populatiei).

Cercetarea stiintifica in acupunctura, in Romania a fost supervizata inca de la inceput de catre Academia Romana de Stiinte Medicale si a fost realizata la Institutul National pentru Medicina Complementara si Alternativa “Prof Dr

Florin Bratila”, Bucuresti. Sub indrumarea Academiei Romane de Stiinte Medicale au fost finalizate 6 teme de cercetare multianuale in domeniul acupuncturii.

Institutul     National     de     Medicina    Complementara     si    Alternativa

“Prof.Dr.Florin Bratila” (INMCA), este o unitate medicala subordonata direct Ministerului Sanatatii, infiintata in baza Ordinului Nr. 1329/26.07.2007 emis de Ministrul Sanatatii si in temeiul HG Nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii Publice cu modificarile si completarile ulterioare si a Legii Nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, prin transformarea Centrului National de Acupunctura si Homeopatie Bucuresti  (CNAH infiintat potrivit Ordinului nr. 1198/15.10.1990, emis de catre Ministerul Sanatatii in temeiul Hotararii de Guvern nr. 961/1990).

INMCA functioneaza ca un ambulator de specialitate pe baza de contract incheiat cu Casa de Asigurari de Sanatate Bucuresti.

INMCA este un centru integrat de terapie, invatamant, cercetare si indrumare metodologica de specialitate in domeniile acupuncturii si tehnicilor inrudite, homeopatiei si api-fitoterapiei.

INMCA, folosind si expertiza specialistilor sai din cadrul S.R.A.M.M.I., aplica integrarea Medicinii Traditionale Extrem Orientale (MTEO), a noilor directii a Medicinii Complementare, Acupuncturii, Homeopatiei si Apifitoterapiei cu

Medicina Alopata, bazat pe recomandarile recente ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (WHO), metodologiei adoptate de catre Uniunea Europeana (UE) si  standardelor Nord Americane (FDA standards) in domeniu.

Institutul National de Medicina Complementara si Alternativa Bucuresti (INMCA), este o unitate medicala complexa, de diagnostic, terapie, invatamant si cercetare in domeniul Medicinii Complementare, fiind singura in Europa de Est si posibil al 6-lea Centru de profil  din Europa (dupa cele din Germania, Franta, Anglia, Belgia, Danemarca).